15 49.0138 8.38624 1 0 4000 1 https://stiridecacao.ro 300

România, mama ce a trebuit să-și crească singură copiii, le-a oferit totul și nu vrea nimic la schimb

România și centenarul
0 Comments

Noi în schimb, copiii ei, îi reproșăm mereu că nu ne-a oferit suficient de multe, așa cum au făcut alte mame cu copiii lor.

România la 100 de ani seamănă cu o mamă singură, de la țară, care a trebuit să-și crească singură copiii. I-a născut în odaia sărăcăcioasă, la lumina lumânării sau în miez de zi; după cum a avut fiecare chef să vină pe lume. Primăvara, de gerul Bobotezei, vara, când se coc cireșele, toamna, când se culege porumbul sau iarna, când se aud lemnele trosnind în foc. După cum ne-a fost sorocul fiecăruia.

Nu a avut multe de oferit, dar ce ne-a oferit a fost mai mult decât aveam nevoie. România, mama noastră mult prea bună, ne-a iubit și ne iubește pe toți în mod egal. Chiar dacă ni se pare că ține mai mult la unii frați și-i dă la o parte pe alții.

Am mâncat la aceeași masă, ne-am jucat în aceeași curte; am mers la aceeași școală și am plecat în lume de pe aceeași poartă.

Pe toți, România, mama noastră mult prea bună, ne poartă în sufletul ei și ne roagă ca, orice am face și oriune ne-am afla, să nu o uităm. Nu vrea nimic în schimb pentru anii petrecuți pentru a ne crește, pentru a ne educa, pentru a ne dezvolta. Sau poate vrea dar, ca orice mamă, nu ne va spune niciodată.

Mama noastră, rămasă singură cu atâția copii, este cea mai bună și mai frumoasă mamă dintre toate. Dar și cea mai singură.

Fix când face 100 de ani și ne-am așezat cu toții la aceeași masă, România, are sufletul mâhnit. Tot ce vede este tot ce spera să nu vadă vreodată; pe noi nefericiți, urându-ne, dând vina unii pe alții pentru neajunsurile noastre, arătând din când în când cu degetul spre ea și spunându-i: Tu ești de vină!

Ba, mai mult, unii dintre frații noștri se jură că asta va fi ultima dată când vor mai veni să stea la aceeași masă cu ea, mama noastră mult prea bună, România.

Cum ar putea ea să ne explice că noi înșiși suntem de vină pentru nefericirea noastră, pentru neajunsurile noastre; ori că deciziile noastre ne-au adus în situația în care suntem acum? Cum să ne spună că ea ne-a învățat mereu să gândim liber, răspunzător și cu iubire față de frații noștri?

Jurnalistul britanic care face pentru România ce nu vor face ai noștri niciodată merită tot respectul

Cu lacrimi în ochi, România, mama noastră zice suspinând: Copiii mei, de voi ține fericirea mea și de mine fericirea voastră. Eu vă voi întâmpina mereu zâmbind, cu brațele deschise, iar poarta va rămâne mereu deschisă pentru voi. De veți binevoi a-mi face onoarea de a mai sta la aceeași masă… Bucatele calde și sufletul meu vor fi mereu aici pentru voi.

Fii și fiicele mele, nu uitați însă un lucru: pașii pe care îi faceți în viață sunt doar ai voștri. Gândurile, vorbele și faptele sunt doar ale voastre. Voi decideți ce faceți cu viața voastră, chiar dacă de viața voastră este legată și viața mea. Știu că nu v-am oferit tot ce v-ați dorit, dar să nu uitați un lucru: v-am oferit tot ce-am avut! Acum, tot ce vă cer este să lăsați ura și dușmănia deoparte, așa cum v-am învățat să faceți dintotdeauna și să vă iubiți între voi, la fel cum vă iubesc eu pe voi, toți.

Astfel, România, ca o prea bună mamă, ce ne-a unit pe toți la aceeași masă, ne roagă să ne unim și sufletele și să o cinstim așa cum se cuvine. Restul e de prisos.

La mulți ani, mama!

Doi români adevărați! Gestul pe care l-au făcut pentru vecina lor bătrână îți va face și ție viața mai frumoasă

Previous
Next
Narcis

Narcis Rosioru, Jurnalist

0 Comments

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.